Cafeaua de azi mi-a adus aminte...

... de Beautiful Sunday Morning. Cafeaua pe care o sorbea ascunsa in asternuturi, dupa prima noapte pe care a dormit-o la mine. Si de atunci n-a mai plecat. Sau n-am mai lasat-o sa plece. In fiecare sambata si fiece duminica, acolo in varful patului, soarele vine si se joaca in umbre si lumini cu sanii ei. Cand pleaca de pe sani, sigur il gasesti pe gleznele iesite din plapuma mototolita. In nici o sambata, in nici o duminica nu se poate hotari. Vesnic calator intre sani si glezne. It was the beginning of a beautiful friendship.