Pentru ce muncesc...

Imi simt picioarele plumb. Mintea, adineaori argint viu, mi-e acum tinichea. Respir a la carte, citesc povestiri zen, aspir la Nirvana si imi caut Mojo.

Noroc cu Zoso ca mi-a luminat calea prin intuneircul gandurilor. Pentru ce muncim? Conturi in Elvetia, offshore-uri in Cipru, iacht la Ibiza, vila la Innsbruck, palat la Sinaia, teren la Pipera, fidelity card la Ritz? Ziceam intr-un interviu ca e cool sa ai vila cu 15 dormitoare, iar in 14 dintre ele sa nu fi intrat niciodata decat atunci cand a venit popa sa le sfinteasca. Popescu ma intreba acum o vreme: tu ce-ai alege? Sa ai casa lui Columbeanu si sa nu mai poti parasi tara tot restul vietii? Sau vietzash in Rahova (am zis ''in Rahova'', nu ''la Rahova''!) si liber sa fii cetatean al planetei?

Sincer marturisesc. Eu, pana la noi ordine, muncesc pentru a sorbi dimineata din cea mai pervers aromata cafea, pentru a pierde Timpul cu Breitling Navitimer, pentru a-mi spala creierul si a-mi rasfata trupul la Santorini, pentru a-i vedea zambetul-de-sambata-la-amiaza la Croissant de Paris, pentru a-i apune soarele de duminica pe dupa umeri, la o terasa in Herastrau, pentru pranzul cu blitzuri si cina cu lumanari de la Uptown, pentru cartile ceaiul si dichisul de la Carturesti, pentru Buena Vista Social Club din seara asta si pentru Depeche de pe 23 iunie, pentru toate prostiile pe care arunca banii ea si pentru toate ''must have''-urile in care investesc eu.

Strangeti bani la ciorap! Eu nu port sosete. Banii imi curg printre degete. Caci umblu descult. Ca sa simt cum ma gadila viata in talpa.